Sacalul (Canis aureus)
Ca mărime şi forma corpului, şacalul se situaeză între lup şi vulpe. Capul + trunchiul 70-104 cm; coada 22-35 cm; craniul 15-16 cm; înălţimea la greabăn 50 cm; greutatea 18-20 kg. Viguros şi cu picioare înalte. Botul mai ascuţit decât la lup, dar mai puţin ascuţit decât la vulpe. Urechile sunt îndreptate în sus şi relativ lungi, cu faţa internă albă. Coada, stufoasă, atârnă aproape până la pământ şi pare a fi retezată la vârf. Părul lung, în general roşcat sau sur-gălbui, cu nuanţă întunecată; pe spate şi laturile corpului cu câteva pete negre. Ventral roşiatic sau galben deschis. Bărbia albicioasă. Capul roşcat, amestecat cu cenuşiu. Buzele negre. Picioarele roşcate sau roşcate-gălbui.
Formula dentară este : 3.1.4.2. / 3.1.4.3. = 42. Longevitatea este de 12-14 ani.
Caracteristicile glasului de şacal sunt urletele lungi şi neplăcute, prin care strică liniştea celor care locuiesc în apropiere. Seara urlă, ca să se adune, pentru a pleca în căutarea de hrană.
Vârsta maturităţii sexuale este de un an. Se împerechează în februarie – martie, durata sarcinii este de 60-63 zile, fată 3-8 pui, rareori şi mai mulţi (12). Puii sunt orbi 12-15 zile şi devin independenţi la vârsta de 3-4 luni. Hrana de bază este formată din şoareci şi alte rozătoare, cadavre şi tot felul de animale domestice.
Este animal sociabil, vânând în haite. În căutarea de hrană, iese seara şi umblă toată noaptea. Mersul obişnuit este la trap, iar la nevoie înoată bine. În ţara lui de origine – India – trăieşte atât în stepă cât şi în păduri, atât în regiunea de şes cât şi la dealuri, dar nu mai înalte de 800-1000 m. Ziua stă ascuns prin păduri, plantaţii de salcâmi, tufişuri, ieşind după hrană noaptea, singur sau în tovărăşie. Nu evită aşezările omeneşti; ocazional intră prin staule sau poieţi.
Răspândit mai mult în ţările din estul Mediteranei. La noi, ssp. C. a. moreoticus cunoscută din Oltenia (Ghidici, Craiova), Muntenia (Comana, Calea Rahovei – Bucureşti), Dobrogea (jijila, Nisipari), Moldova (Toluceşti – Galaţi).
De ceva vreme a ocupat si Delta Dunarii unde are hrana din belsug, fiind foarte des vazut sau auzit pe grindurile nisipoase din zona Caraorman, Letea sau Chilia.
foto: Mihai Baciu
