Fluviul Dunărea

Dunărea, al doilea fluviu că mărime din Europa, după Volga, izvorăște de sub vârful Kandel (1241 m), din Munțîi Pădurea Neagră, Germania. În localitatea Donaueschingen, cele două paraiase Brigach și Breg își amestecă apele în parcul castelului Fürstenberg, pornind către est, într-o lungă și aventuroasă călătorie, de aproximativ 2860 km către Marea Neagră.
La punctul de izvor al fluviului, se află un complex statuar, reprezentând două femei, o mama, simbolizand Europa, ce îi arată fiicei sale , Dunărea calea pe care trebuie s-o urmeze .
Dunărea, traversează și în același timp unește, 4 capitale – Viena, Bratislava, Budapesta, Belgrad și 10 state europene: Germania, Austria, Slovacia, Ungaria, Croația, Iugoslavia, România, Bulgaria, Republica Moldova și Ucraina.
De la izvoarele sale, din Munțîi Pădurea Neagră și până la vărsare, străbate variate forme de relief care imprimă cursului Dunării când un aspect de fluviu năvalnic de munte, când un aspect de fluviu de ses, cu ape liniștite. De-a lungul a mai bine de două milioane de ani își împlinește cursul, înfruntând mai multe culmi muntoase ale sistemului alpino – carpatic, daltuind peisaje de o rară frumusețe, împodobite de om cu numeroase castele medievale sau cu așezări pierdute în vegetație.
Dunărea curge către sud-est pe o distanță de aproximativ 2860 km și se varsă în Marea Neagră, fiind singurul fluviu european ce curge de la vest la est.
Important drum fluvial internațional, Dunărea parcurge 10 țări (Germania, Austria, Slovacia, Ungaria, Croația, Serbia, România, Bulgaria, Republica Moldova, Ucraina) are afluenți din alte șapte țări și trece prin patru capitale de stat: Viena, Bratislava, Budapesta și Belgrad.
Pe teritoriul României, cursul inferior al Dunării, se desfășoară pe o distanță de 1075 km între localitățile Baziaș și Sulina, făcând granița cu Serbia (235,5 km), Bulgaria (469,5 km), Republica Moldova (0,6 km) și Ucraina (53,9 km), colectând majoritatea râurilor din România cu excepția celor din Dobrogea.
Datorită faptului că traversează o multitudine de regiuni naturale, cursul inferior al Dunării este împărțit în cinci sectoare: defileul carparic, sectorul sud-pontic, sectorul pontic oriental cu bălți, sectorul predobrogean și sectorul deltaic.
Transporta anual circa 60 milioane tone aluviuni și 200 miliarde m³ de apă. Prezintă importantă deosebită pentru: navigație, hidroenergie, piscicultură, fiind totodată și o importantă sursă de apă pentru agricultură, industrie și populație.
Brațele Dunării:
  • Brațele Borcea și Ostrov – formate în dreptul localității Siliștea. Între Brațul Borcea, la vest și Brațul Dunărea Veche, la est, în Valea Dunării, Dunărea formează Baltă Ialomiței. Cursul Brațului Borcea se întinde din dreptul localității Călărași până la Hârșova, trecând și prin Fetești.
  • Brațul Dunărea Veche – format după localitatea Giurgeni, braț mai puțîn navigat, separând Baltă Brăilei de Dobrogea. Pe acest braț se află orașul Măcin.
  • Brațul Valciu – Este cel mai important dintre brațele de vest ce mărginește Baltă Brăilei. În partea să de sud cuprinde Baltă Mică a Brăilei, rezervație naturală.
  • Brațul Calia – format în zona satului Gură Garlutei, mărginește la vest Baltă Mică a Brăilei, rezervație naturală.
  • Brațul Chilia – începe de la Cetatea Chiliei, punctul în care Dunărea se desparte în 2 brațe : Chilia și Tulcea. Brațul Chilia se îndreaptă spre nord, având lungimea cea mai mare (120 km) și debitul de aproximativ 60% din total. Lățimea brațului variază între 300-700 m, unori depășind această limita. Pe brațul Chilia alternează sectoarele cu un singur curs (în dreptul grindurilor Stipoc, Chilia și Letea) cu sectoarele de bifurcare, între grinduri. La vărsarea acestuia în mare, se găsește o delta secundară cu trei brațe secundare: Tătaru, Cernavodă și Babină, situate pe teritoriul Ucrainei. Delta secundară a Chiliei, care avansează în mare cu câțiva zeci de metri pe an (40-80 m/an) nu aparține teritoriului țării noastre, aparțînând Ucrainei. Localități de-a lungul brațului: Palazu, Pardina, Chilia Veche, Periprava.
  • Brațul Sulina – Brațul cel mai scurt (64 km), regularizat și canalizat, în urmă cu aproape un secol, este situat în mijlocul Deltei și este folosit pentru navigația vaselor maritime în urmă adancirilor și corectarilor unor meandre. În urmă acestor lucrări care au avut loc între 1862 și 1902, lungimea brațului a scăzut de la 93 de km la 64 de km, iar volumul de apă s-a dublat (18% în prezent), adâncimea minimă fiind de 7 de m, iar cea maximă de 18 de m. La vărsarea în mare are loc o depunere relativ bruscă a aluviunilor, la contactul între apele dulci ale fluviului și apele sărate ale marii, formându-se bară de la Sulina, care are tendința de a optura gură de vărsare. Pentru a diminua acest efect, a fost construit un dig (în lungime de 10 km) care îndepărtează spre larg aluviunile aduse de curentul circular al marii. Acest braț al Dunării este dragat continuu, servind navigației maritime.
    Localități de-a lungul brațului: Ilganii de Sus, Maliuc, Gorgova, Crișan, Vulturu, Partizani, Sulina.
  • Brațul Sfântul Gheorghe – are un curs sinuos desfășurat pe 112 km, înaintând spre sud-est. Sfântul Gheorghe este cel mai vechi braț, care transporta 22% din volum de apă și aluviuni. Cea mai mare adâncime pe acest braț este de 26 de m. Și acest braț a suferit transformări prin tăierea unui număr de șase meandre, lungimea să scurtandu-se la 70 de km navigabili. La vărsare formează o acumulare de nisip sub formă unor insule, Sacalinul Mic și Sacalinul Mare. Din brațul Sfântul Gheorghe se desprind spre sud canalele Dranov și Dunavat, prin care se realizează legătură cu lagună Razim. Localități de-a lungul brațului: Nufaru, Mahmudia, Uzlina, Sf. Gheorghe.
WhatsApp Logo