Starcul pitic (Ixobrychus minutus)

Aripa la mascul 145 - 159 mm, la femelă 140 - 150 mm; coada 51 - 55 mm; tarsul 45 - 48 mm; ciocul 47 - 50 mm.
    Creştetul, ceafa, spatele şi umerii sunt negrii - verzui. Aripile şi abdomenul sunt ruginii. Remigele şi rectricele sunt negre. Laturile pieptului cu puncte negre. Pieliţa ochiului galbenă. Ciocul este galben deschis, cu creasta dorsală cafenie. Picioarele sunt galbene - verzi. La femele, părţile întunecate sunt cafenii negre.

    Tinerii au creştetul şi ceafa roşii, cu pete longitudinale, întunecate. Pieptul pătat longitudinal cu brun - roşcat şi cafeniu, abdomenul şi tectricele inferioare ale cozii albe.

    Răspândit în sudul şi centrul Europei.

    În România, subspecia Ixobrychus minutus minutus oaspete de vară, din aprilie până în septembrie, dar şi de pasaj (aprilie mai şi septembrie) în toate bălţile din interiorul ţării, şi în deltă. Pasăre de amurg; ziua stă ascunsă în desişul stufului, prezentând o homocromie aproape perfectă.

    Femela depune 4 - 8 ouă, albe - verzui, mate.