Silvie mediteraneana - (Sylvia melanocephala)

Silvia mediteraneană (Sylvia melanocephala), numită și silvie cu ochii roșii, este o pasăre parțial migratoare din familia silviidelor, ordinul paseriformelor, răspândită în sudul Europei (în jurul Mediteranei și în insulele sale), la est până în Bulgaria, Turcia și Orientul Apropiat, precum și în nordul Africii. Iernează în nordul Africii discontinuu, la sud din Senegal până în Sudan. Sunt descrise 5 subspecii: Sylvia melanocephala melanocephala, Sylvia melanocephala leucogastra, Sylvia melanocephala valverdei, Sylvia melanocephala momus și Sylvia melanocephala norrisae (dispărută). Subspecia Sylvia melanocephala melanocephala apare accidental în România și Republica Moldova (prezența ei în Republica Moldova este discutabilă). În România a fost observată pentru prima dată în 1970 pe coasta Mării Negre în zona cu boschete și tufe de Tamarix, la Agigea. Este întâlnită în mărăcinișurile și tufișurile din regiuni deschise sau stâncoase, dar și în pădurile cu subarboret. Este o pasăre mică, având o lungime de 13-14 cm, cât vrabia, și o greutate de 14-23 grame. Longevitatea maximă înregistrată este de 7 ani și 7 luni.

La mascul, creștetul, ceafa și partea de sus a obrazului sunt negre, în contrast cu albul gușii și al părții de jos a obrazului, pieptul alb; partea dorsală este cenușie, iar partea inferioară albicioasă cu flancurile și subcodalele cenușii; coada în formă de evantai, cu rectricele externe albe la vârf și pe steagul extern, restul sunt negre, tivite cenușiu. Femela are brun-cenușiu în loc de negru la cap, uneori cu câteva pene negre, spatele ei este brun, rectricele externe cu alb curat. La ambele sexe picioarele sunt brune-roz, irisul brun, inelul ocular și pleoapa roșii. Se hrănește în principal cu artropode: insecte și larvele lor, păianjeni, uneori și cu melci mici.

Consumă și fructe, în special toamnă și iarna. Culege insectele mai ales în tufărișuri, de asemenea de pe sol și din copaci mici. Este o specie monogamă, solitară, teritorială. Sezonul de reproducere de obicei în martie- iunie. Depune 1-3 ponte pe an, de obicei două. Cuibul este construit în principal de către femelă și are forma unei cupe făcute din iarbă; el este amplasat de obicei la 30-60 cm deasupra solului în tufărișuri, mai rar printre ierburi dese sau în copaci mici. Ponta constă din 3-5 ouă. Incubație este asigurată de ambele sexe și durează 12-15 zile. Puii rămân în cuib 12-13 zile și sunt hrăniți de ambii părinți, după părăsirea cuibului ei sunt îngrijiți de părinții încă 2-3 săptămâni.

 

foto : Mihai Baciu