Serpar (Circaetus gallicus)

Serpar, vultur serpar (Lintia,1954), sopârlar, brehanacă, uliu broscar, (Băcescu,1961), serpar (Bruun versus Munteanu,1999).

Încadrarea taxonomică

Descrierea speciei

Partea superioară a corpului este brună, parte ventrală deschisă la culoare (albă) cu dungi longitudinale. Pe flancuri si pe tibii, penele sunt pătate cy brun. Coada bandată (3 straifuri). Treimea anterioară a corpului (cap, piept, până la nivelul abdomenului) brune. Aripile sunt lungi cu capătul distal al remigelor negru (ori brun întunecat spre negru).

Reproducerea

Oaspete de vară (III-X) si specie de pasaj, a fost după Lintia (1954), la începutul secolului trecut, pasăre clocitoare în toată tara. Se reproduce în perioada aprilie-iulie, construindu-si în fiecare an alt cuib plasat de regulă în arborii înalti din liziere sau raristi. O particularitate a speciei este aceea că depune un singur ou ceea ce în conditiile actuale poate reverbera negativ în rata natalitătii realizate; ne pronuntăm astfel deoarece o a doua pontă de înlocuire este putin probabilă. Oul este oval, alb, mat, indirect pătat prin contact cu resturile organice rămase (chiar dacă numai temporar) în cuib. Maturitatea sexuală o atinge la 3-4 ani.

Diurnă. Ziua, stationează pe arbori înalti care îi asigură prin posibilitatea controlului unui câmp larg vizual coeficientul de sigurantă necesar.

Carnivor. Se hrăneste cu amfibieni si reptile, ophidieni, de unde i se trage si numele.

Specia este particulară pădurilor de diferite esente în alternantă cu terenurile deschise si însorite, cultivate sau necultivate, cu pajisti si tufărisuri. Trăieste în special ”în ecosistemele care se caracterizează printr-o largă heterogeneitate din punct de vedere structural si al utilizării terenurilor în care reptilele sunt abundente” (Munteanu, 2009); este ipostaza de găsit aproape de-a lungul întregii lunci a Muresului.

Repartizare geografică

Arealul european suferă o scizură N-S dinspre Danemarca spre Italia (inclusiv), se continuă însă peste peninsula iberică spre nord-nord vestul Africii cu extindere pentru Asia în sud-vest.

Pasăre în trecut deloc numeroasă în tara noastră a devenit astăzi o prezentă rară, chiar sporadică. Si totusi, serparul chiar dacă nu la modul dorit, apare încă în zonele favorabile existentei sale cum se pare că este însăsi lunca Muresului.

Statutul populatiei

Specie vulnerabilă Nu ne putem pronunta asupra calitătii speciei în ROSPA0047 ca pasăre cuibăritoare ori nu; apare sporadic si se află în sit doar în trecere. Din punctulul de vedere al implicării sale în habitat sub aspectul calitătii de producător o interpretăm în tabloul avifaunistic particular sitului ca dominantă.

Statut de conservare

Cum ca pasăre răpitoare, șerparul survolează în căutare de hrană suprafețe întinse de luncă și pajiști, considerăm prezența sa în ROSPA 0047 pretutindeni. Majoritatea observațiilor noastre provin însă din zona Vinga-Valea Viilor (extrema estică) apoi Valea Ardelenilor, unde specia a fost observată de mai multe ori în căutare de hrană. Apreciem totuși prezența șerparului în sit ca întâmplătoare chiar dacă din perspectiva afirmării sale în ornitocenoza locului apare ca specie dominantă, particularitate izvorâtă din afirmarea sa ca producător, respectiv biomasă. Ceea ce trebuie urmărit, este așadar păstrarea nealterată a zonelor exploatate de șerpar sub aspectul procurării hranei: Valea Viilor și Valea Ardelenilor. Numărul mediu de exemplare observate: 2.

În momentul de față considerăm statutul de conservare al speciei drept stabil. Codificare formular standard pentru conservare: B – conservare bună.

foto: Mihai Baciu