Rata de gheturi (Clangula hyemalis)

Descriere

Specia este caracteristică coastelor nord europene și americane, efectuează migrații sezoniere de la nord la sud, ajunge până în Europa centrală și pe coastele nordice ale Mării Negre. Ce mai importantă zonă de iernat se află pe coastele Mării Baltice, unde se pot aduna până la 4,5 milioane de indivizi pe sezon. Rareori poate ajunge în sezonul de iarnă și în România, cu precădere pe coasta de vest a Mării Negre. Habitatul de cuibărit al speciei se află în mlaștinile și iazurile din tundre, dar mai poate cuibări și de-a lungul coastelor mărilor și pe malurile lacurilor montane din zonele Nord-Atlantice, Alaska, nordul Canadei și Europei și Rusia.  Aripile sunt complet negre și trase spre spate, bat în principal sub linia orizontală. Spatele masculului este alb cu o linie mediană longitudinală, coadă lungă și ascuțită, și pată albă în jurul ochiului cu abdomen alb. Femela în sezonul de iernat este maro pe partea dorsală, ventral albă cu o dungă pectorală maronie și capul alb cu o pată întunecată sub obraji. Se hrănesc prin scufundare cu moluște, crustacei și pești mici. Lungimea corpului este de 40-58 cm, iar anvergura aripilor este de 70-72 cm, cu o masă corporală de 680-1100 g. Longevitatea maximă atinsă în sălbăticie este de 22-23 de ani.

Localizare si comportament

Rața de ghețuri este o specie complet migratoare și diurnă. Petrece mult timp în căutarea hranei și se scufundă relativ departe de țărm în căutarea prăzii. În perioada de iernat specia formează stoluri de milioane de indivizi pe coastele Mării Baltice, începe deplasarea de migrație de primăvară în luna mai. Cuibăritul se desfășoară în perioada iunie-iulie, începe migrația de toamnă spre sfârșitul lunii septembrie, când revine pe coastele Mării Baltice și Nordice, ajungând rareori până în Marea Neagră. Femelele năpârlesc înaintea migrației de toamnă, părăsindu-și puii după ce aceștia dezvoltă penaj de juvenili. Rațele de ghețuri sunt monogame, formează perechi pe toată perioada de cuibărit, uneori păstrându-se aceleași perechi de la an la an. În timpul curtării, masculii se apropie de femele, cu coada și ciocul ridicate la câțiva centimetri de nivelul apei. Când se apropie de potențiala parteneră, masculul se apleacă trăgându-și capul înapoi cu ciocul ridicat. Cuibăresc în apropierea apelor deschise, marine sau dulcicole, și amenajează cuibul direct pe sol sau ascuns între stânci sau la baza vegetației dense. Masculul păzește cuibul până la începerea incubării ouălor de către femelă, părăsind apoi cuibul pentru a năpârli înaintea migrației. Femela se îngrijește singură de cuib și de pui pe timpul cuibăritului. Păsările devin active pentru reproducere de la vârsta de 2 ani.

Populatie

Populația europeană este relativ mare, însumând aproximativ 690.000 de perechi, și a rămas stabilă în perioada 1970-1990. Cu toate că populația speciei a rămas necunoscută în unele țări în perioada 1990-2000, populația a crescut sau a rămas stabilă per total. În România specia poate fi observată în număr redus de până la 100-200 de indivizi în sezonul de iarnă, cu precădere pe coastele Mării Negre.

Reproducere

Femelele depun 6-8 ouă în lunile mai-iunie, incubația fiind de 24-30 zile. Puii sunt îngrijiți de femelă timp de aproximativ 35-40 de zile, până când dezvoltă penaj de juvenili. Juvenilii formează grupuri de 3-4 generații care sunt îngrijiți de femele mai bătrâne. Femela depune o singură pontă pe an.

Amenintari si masuri de conservare

Declinul speciei este atribuit poluării prin deversarea substanțelor toxice, precum și acumulărilor de deșeuri plastice în teritoriile de hrănire și de cuibărit. O altă amenințare constă în utilizarea năvoadelor în teritoriile de hrănire, acestea pot cauza prinderea accidentală a păsărilor în plase și produc mortalitatea prin asfixiere. Ca măsuri de conservare se impun colectarea deșeurilor plastice din apele internaționale, precum și oprirea acestora de a fi eliberate prin apele curgătoare continentale. De asemenea, sunt necesare măsuri de reducere a eliberării substanțelor toxice în ape și  protejarea habitatelor specifice, prevenirea mortalității, precum și creșterea gradului de conștientizare în rândurile populației.
 
foto:Mihai Baciu