Pitulice mica (Phylloscopus collybita)

Cea mai comună dintre pitulici, trăieşte la noi aproape în orice tip de pădure. Penajul este verde-brun cu partea inferioară albicioasă, picioarele fiind întunecate. Specia se aseamănă foarte bine cu ruda ei imediată pitulicea fluierătoare {Phylloscopus trochilus) al cărei penaj este însă verzui cu flancuri gălbui şi picioarele de culoare deschisă. Până şi cunoscătorii nu pot face o diferenţă observându-le în libertate; doar cântecul lor este diferit, singurul care permite o recunoaştere potrivită a celor două specii.

Se hrăneşte, ca toate speciile de pitulici, cu insecte, larvele şi ouăle acestora.

Este una dintre primele specii de păsări migratoare sosite în Timişoara, primii vestitori fiind exemplarele nordice care ne traversează ţara. începând cu luna martie poate fi auzit în parcuri ciripitul ei caracteristic, bisilabic, un „cif-ciaff", în repetare prelungită.

Toate pitulicile îşi trag numele de la obiceiul lor de a se ascunde, deci a se pitula.

foto:mihai baciu