Lacar mic (Acrocephalus schoenobaenus)

Content Image

Lacarul mic este o  pasăre comună în stufărișuri, în mlaștini sau în alte tipuri de vegetație deasă de-a lungul malurilor lacurilor sau râurilor. Partea superioară a corpului puternic striata, cu pete mai întinse decât la Acrocephalus melanopogon (în penaj uzat, ele se estompează). Sprânceană distinctă și lungă, crem deschis (nu albă că în figura). Asemănător cu lacarul de pipirig și privighetoarea de baltă (vezi la aceste specii). Târtiță nestriata, maro-gălbuie. Picioare gri. Juv. poate avea piept slab dungat și o vagă dungă crem pe creștet, deși niciodată atât de evidență că la lacarul de pipirig. Strigat de alarmă răgușit: tcerr. Adesea cânta în miez de noapte (lacarul de stuf preferă amurgul și zorile). În timpul zilei adesea execută un zbor scurt, deasupra stufului, aproape vertical, însoțit de cântec. Cântec variat, cu multe sunete imitative și strigăte aspre, nervoase. Este asemănător cu cel al lacarului de stuf, dar cu un tempo mai grăbit și mai variat, dându-i o nuanță febrilă, agitată (amintiți-va de regulă de baza: lacarul mic – cântăreț temperamental, lacarul de stuf – cântăreț relaxat). Adesea recunoscut prin crescendo-ul rapid, accelerat de note nervoase care se transformă în niște fluierături melodice. Se aseamănă prin alternanța de 1-2 sunete ascuțite cu mai multe sunete caraite (ragusite), adesea cu un final de sunete înalte.

Specie foarte comună în Delta Dunării – România.

foto: Mihai Baciu

Thumbnail

Articolul anterior
Presură cu cap...

Thumbnail

Articolul următor
Chira de baltă...

WhatsApp Logo