Huhurez mic (Strix aluco)

Huhurezul mic (specie: Strix aluco, familie: Strigidae, ordin: Strigiformes) este cunoscut in toatǎ Europa; culoarea penajului variazǎ de la cenușiu la brun-roșcat.Este un vânǎtor iscusit, plonjeazǎ silențios asupra victimei; poate prinde liliacul și în zbor.

În Europa Centralǎ și de Est îl întâlnim în pǎdurile mixte, dese, ce îi oferǎ suficienți copaci bǎtrâni și scorburoși. Apare și în parcuri, cimitire, chiar și în orașe, uneori putând fi observat pe acoperișurile caselor. Preferǎ marginea pǎdurilor de brad, deoarece spre centrul acestora nu gǎsește destulǎ hranǎ și nici suficiente scorburi. Se pare cǎ apare mai frecvent în zonele cu surse de apǎ, unde lǎstǎrișul rǎrește pǎdurea.

Lungimea: 37-39 centimetri Greutatea corporala: 360-650 grame Anvergura aripilor: 94-104 centimetri

Maturitatea sexualǎ:la 1-2 ani Perioada de clocit:din luna martie pânǎ în luna mai Numarul ouǎlor depuse: 2-5 ouǎ albe Vârsta pǎrǎsirii cuibului: dupǎ 32-37 de zile

Comporatment: de regulǎ duce o viațǎ strâns legatǎ de un anumit loc; de obicei sunt monogami Hrana: mamifere mici, pǎsǎri, amfibieni, râme și insecte Durata vieții: cea mai în vârstǎ pasǎre din libertate a trǎit 18 ani

Huhurezul mic este o pasǎre nocturnǎ, vâneazǎ exclusiv noaptea. Așteaptǎ liniștit și rǎbdǎtor în locul lui de observație, iar dacǎ vede ceva planeazǎ silențios datoritǎ penajului moale.

Se hrǎnește cu multe specii de animale mici. Natura prǎzii depinde de locul în care trǎiește, în pǎdure mǎnâncǎ mai ales mamifere mici, pǎsǎri, râme și insecte, iar în apropierea așezǎrilor umane pǎsǎri mici.

În repertoriul huhurezului mic nu exista doar sunetul „hu”. Femela de exemplu, comunicǎ și prin intermediul unor strigǎte puternice caracterisice ei, sau printr-un sunet asemǎnǎtor lǎtratului.

În Europa are douǎ rude apropiate: huhurezul mare (Strix uralensis) și huhurezul bǎrbos (Strix nebulosa), ambele fiind mai mari decât el.

foto: Mihai Baciu