Culic mic (Numenius phaeopus)

Content Image

Culicul mic se înmulțește în mai multe habitate de tundra, iernează în estuare și pe plaje, precum și pe zone mlăștinoase. Mai mic decât culicul mare, are o lungime a corpului de 37-45 cm, anvergură de 78-88 cm, masă corporală medie 430 g. Zonele superioare sunt maronii, cele inferioare fiind mai deschise la culoare. Pete negre pe gât și piept, cu târtița albă. Creștetul este maroniu închis, cu o dungă albă de la frunte la cioc. Ciocul întors în jos are baza roz, iar picioarele sunt gri-albăstrui. Masculul și femela seamănă foarte bine. Se hrănesc cu nevertebrate, fructe de arbuști și semințe, ocazional cu vertebrate mici. În sălbăticie, trăiesc în medie 11 ani.

Locație și comportament
Vizitator de vara în nordul Europei, iernează în zona de coasta a Africii de Vest. Părăsește zona de cuibărit în perioada iulie-septembrie și revine în perioada aprilie-iunie. Se hrănește și noaptea și ziua, afundându-și ciocul în nămol sau ciugulind de pe sol. Atinge maturitatea sexuală la vârstă de doi ani. Perechi monogame, de obicei cuibăresc în colonii dispersate, dar sunt foarte teritoriale și își apară zona de cuibarire. Masculii astrag femelele cu cântece în timp ce zboară în cercuri la înălțime. Odată formată perechea, femela face o adâncitură în sol și aduce frunze pentru a construi cuibul. Deseori construiesc cuiburi în iarbă, buruieni sau pe o movilă.

Populație

Populația care cuibărește în Europa este mare, 160.000 – 360.000 de perechi, iar declinul din anumite țări, în perioada 1990-2000 a fost compensat cu creșterea populației în altele. La acest moment, specia nu cuibărește în România.

Cuibărit
Împerecherea are loc în perioada mai-iulie. Cei doi părinți clocesc trei-patru ouă cu mărimea de 58×41 mm, timp de 27-28 de zile, și au grijă de pui până când aceștia părăsesc cuibul, la 35-40 de zile de la eclozare. Scot un singur rând de pui pe an.

Amenințări și conservare
Populația a cunoscut un declin în secolul al XIX-lea, că urmare a vânătorii în timpul migrației, dar acum numărul de păsări este mai mult sau mai puțin stabil. Cea mai mare amenințare la această ora este dispariția habitatului din zonele umede de coasta.

foto: Mihai Baciu

Thumbnail

Articolul anterior
Pasărea ogorului...

Thumbnail

Articolul următor
Sitar de mal...

WhatsApp Logo