Culic mare (Numenius arquata)
(55—60 cm). Culicul mare cuibăreşte la noi în număr redus, în ierburile umede din vecinătatea apelor, în special în Delta Dunării şi în preajma lacurilor dobrogene.
Cuibul este făcut într-o adîncitură din sol, căptuşită cu ierburi uscate şi cuprinde 4 ouă cafenii, pătate cu galben şi brun; ambii soţi clocesc circa 27—30 de zile.
Ponta este depusă în mai—iunie. Penajul este cafeniu-deschis cu pete lanceolate colorate în cafeniu-închis.
În timpul pasajului vine din nordul Europei. Iernează în zonele Mării Mediterane, în estul Africii şi sud-estul Indiei.
In Delta Dunarii se gaseste pe grindurile bogate in iarba , lacuri si mlastini, pe canalele bogate in hrana.
Cuibareste in zone umede, balti si mlastini, dar ierneaza pe zone de coasta. Aproximativ de marimea unei fazanite, are o lungime a corpului de 50-57 cm, anvergura de 80-100 cm, masa corporala medie 770 g (mascul) si 1000 g (femela). Pasare de culoare cenusiu-maronie, cu pete negre pe cap, gat, piept si partile superioare, de culoare galben palida pe abdomen si cu tartita alba. Ciocul lung si curbat in jos este roz pe partea inferioara, iar picioarele lungi sunt de culoare gri-albastruie. Masculul seamana foarte bine cu femela, dar ea este mai mare. Se hraneste cu insecte, viermi, crustacee, moluste, fructe de arbusti, seminte, iar uneori si cu vertebrate mici. Longevitatea medie in salbaticie este de cinci ani.
Cuibareste in mai toata partea de nord a Europei, rar si in partile sudice. Migreaza iarna in sudul Europei, in Africa si in Asia de sud. Pasarile parasesc terenurile de cuibarit in perioada iunie-august si se intorc incepand cu luna februarie a anului urmator. Se hraneste sondand cu ciocul in noroi dupa nevertebrate, iar uneori chiar si noaptea. Atinge maturitatea sexuala la varsta de doi ani. Perechea este monogama, iar cuibaritul are loc de obicei la acelasi cuib, perechea fiind solitara si teritoriala. In ritualul nuptial, masculul canta in zbor, se avanta cat mai sus si apoi planeaza spre pamant cu aripile intinse la maximum. Cuibul este o mica denivelare, deseori in iarba sau rogoz.
Populatia cuibaritoare din Europa este mare: 220.000 – 360.000 de perechi. In perioada 1970-1990 a cunoscut un declin, care continua si azi.
Intre trei si cinci oua, cu marimea de 68×48 mm, depuse in perioada aprilie-mai. Cei doi parinti le clocesc timp de 27-29 de zile, apoi ingrijesc puii impreuna. La 32-38 de zile de la eclozare, puii parasesc cuibul. Perechile au un singur rand de pui pe an.
La nivel global, specia este in declin, ca rezultat direct al pierderii habitatului prin asanarea de mlastini si intensificarea agriculturii. Studiile au aratat ca si pradarea cuiburilor de catre mamifere are un rol esential in acest declin.
foto : Mihai Baciu
