Corcodel de iarnă (Podiceps auritus)

Corcodelul de iarnă este o specie rar întâlnită în centrul și sudul Europei, preferă climatul rece al Europei de nord și Asiei central-nordice, distribuția sa ajunge până pe coastele estice ale Asiei. În timpul sezonului de cuibărit, corcodeii de iarnă frecventează habitatele umede de stepă și lacurile boreale deschise cu vegetație de mlaștină care sunt înconjurate de stuf, iazuri și ocazional pe râuri. Iernează de obicei în habitate cu apă salmastră, golfuri sau lacuri cu întindere mare de apă. Penajul este asemănător cu cel al corcodelului cu gât negru, diferențiat prin gât mai scurt și roșu, penajul corpului este de asemenea roșu pe piept și abdomen, precum și pe laterale. Vara, moțurile gălbui ce încojoară ochiul se pot distinge de la distanță, iar culoare roșiatică poate fi confundată cu negru. În penajul de iarnă se deosebește de corcodelul cu gât negru prin laturile capului și gâtului mai albe, ciocul drept și fruntea teșită. Se hrănește în general cu artropode acvatice în sezonul de cuibărit și cu pești mici și crustacei în sezonul de iarnă. Lungimea corpului este de 31-39 cm, iar anvergura aripilor este de 46-55 cm, cu o masă corporală de 300-570 g. Longevitatea maximă atinsă în sălbăticie este de 5-6 ani.

Specia efectuează migrații sezoniere de la nord la sud în lunile septembrie-octombrie, iernează pe coastele nordice ale Mării Negre, Mării Caspice și Mării Mediterane, iar în Asia, pe coastele Japoniei și sud-estul Chinei. Teritoriile de cuibărit se întind pe aproape tot teritoriul Rusiei și țările scandinave, mici efective ajung și în Islanda. Specia este foarte bună înotătoare, se scufundă după pradă pentru minute în șir, parcurge chiar și până la 200 m distanță. Migrația se desfășoară cu precădere noaptea, de obicei solitar. Cuibăritul se desfășoară între lunile mai și început de august. Cuibul este instalat în vegetația deasă din apropierea malurilor, amenajat din vegetație plutitoare, cu o mică adâncitură în mijloc pentru depunerea ouălor. Perechile sunt monogame, pe toată perioada de cuibărit. Puii sunt purtați pe spate și îngrijiți de ambii părinți ulterior ecloziunii. Corcodeii de iarnă capturează prada prin scufundare, ajung chiar și aproape de fundul lacului unde pot găsi artropode sau pești mai mici. Păsările devin active pentru reproducere din primul an de viață.

Populația europeană este relativ mică, până la 11.000 de perechi cuibăritoare,  populația a fost stabilă în perioada 1970-1990. Cu toate că populația a fost în creștere în unele țări din Europa în perioada 1990-2000, alte populații din Suedia și Finlanda au scăzut, astfel populația suferind un declin ușor per total. În România, populația de iarnă atinge numere reduse de indivizi, fiind întâlnit destul de rar pe coastele Mării Negre

Femelele depun 5-6 ouă în lunile mai-iunie, incubația fiind de 23-24 zile. Puii sunt cărați pe spate de părinți în primele 9-10 zile, dezvoltă penajul de juvenili și devin independenți în aproximativ 20-25 de zile de la eclozare. Perechile au o singură pontă pe sezon.