Corbul (Corvus corax)

Content Image

Corbul comun (Corvus corax), de asemenea cunoscut sub numele de Corbul nordic, este o pasăre cântătoare mare, în întregime neagră. Găsit în întreaga emisferă nordică, este cea mai întâlnită dintre toate ciorile. Există cel puțin opt subspecii ale corbului. Este una dintre cele mai mari două ciori, alături de Corbul Thick-Billed, și este probabil cea mai grea pasăre cântătoare.La maturitate corbul comun are între 56 și 69 cm în lungime, cu greutăți înregistrate variind de la 0,69–1,63 kg. Corbul comun de obicei trăiește aproximativ de la 10 la 15 ani în sălbăticie, cu toate că unele exemplare au fost înregistrate cu durata de viață de până la 40 de ani. Păsările tinere pot călători în stoluri, dar mai târziu vor avea propriul teritoriu.

Corbul comun a coexistat cu oamenii de sute de ani iar în unele zone au fost atat de numeroși încât s-a considerat un organism daunător.O parte din succesul său a fost datorită dietei de omnivor; corbii sunt extrem de versatili și oportuniști în găsirea surselor de hrană, mâncând insecte,cereale,fructe,animale mici și mâncare putredă sau de la gunoi.

Unele fapte remarcabile de rezolvare a problemelor au fost observate la unele specii, care să conducă la convingerea că este extrem de inteligent. De-a lungul secolelor, a fost un animal din mitologia folclorică, din artă, literatură și în multe culturi indigene, inclusiv în cele din Scandinavia, Irlanda și Țara Galilor, Bhutan, coasta de nord-vest a Americii de Nord, și Siberia și nord-est Asia, corbul comun a fost venerat ca o figură spirituală sau zeu.

Cele mai apropiate rude ale corbului comun sunt corbul cu gât maro (C.ruficollis) și cioara bălțată(C.albus ) din Africa, și corbul chihuahuan (C.cryptoleucus) din sud-vestul Americii de Nord.În timp ce unele autorități au recunoscut mai multe 11 subspecii,altele recunosc doar opt:

  • C. c. corax apare din Europa spre est până la lacul Baikal, la sud de regiunea Caucazului și nordul Iranului. Ea are un relativ scurt,arcuit cioc. Populația din sud-vestul Europei (inclusiv din Insulele Balneare, Corsica și Sardinia), are un cioc si mai arcuit și aripile mai scurte ,iar unele autorități îl recunosc ca o subspecie separată, C. C. hispanus.
  • C. c. varius apare în Islanda și Insulele Feroe. Este mai puțin lucioasă decât C. C. principalis sau corax, este intermediar în mărime, și penele de pe gât sunt albicioase (nu este vizibil de la distanță).
  • C. c. subcorax apare din Grecia spre est si spre nord-vestul Indiei, Asia Centrală și vestul Chinei, dar nu și in Himalaya. Aceasta este mai mare decât C. c. corax, dar are pene relativ scurte la gât . Penajul său este, în general, negru, deși la gât poate avea un ton maroniu similar cu cel al corbului cu gat maro . Bazele penelor de la gâtul său, deși oarecum variabile în culoare, sunt de multe ori aproape albicioase.
  • C. c. tingitanus apare în Africa de Nord și Insulele Canare. Este cel mai mic dintre subspecii, cu cele mai scurte pene de pe gât și cu un penaj uleios și lucios.Ciocul său este scurt, dar robust, și culmea puternic arcuit.Corbii din Insulele Canare sunt mai maronii decât corbii din Africa de Nord, autoritățile determinând pe unii să le trateze ca subspecii separate, cu acesta din urmă pe numele C. C. tingitanus și celălaltul sub numele de C. C. canariensis.
  • C. c. tibetanus apare în Himalaya. Acesta este cel mai mare din subspeciile lucioase și, cu cele mai lungi pene de pe gât.Ciocul este mare, dar mai mic decât al lui C. C. principalis, și bazele penelor de pe gât sunt gri.
  • C. c. kamtschaticus apare în nord-estul Asiei. Este intermediar în mărime fiind între C. c. principalis și C. C. corax și are un cioc distinct mare si mai gros.
  • C. c. principalis apare în nordul Americii de Nord și Groenlanda. Are un corp mare și cel mai mare cioc, penajul lui este lucios, și penele de pe gât sunt lungi.
  • C. c. sinuatus, corb de vest,apare în sud-centralul SUA. Este mai mic, si cu un cioc mic față de C. C. principalis. Populațiile în din sud-vestul SUA și nord-vestul Mexic (inclusiv Insulele Revillagigedo) sunt cele mai mici din America de Nord. Ele sunt uneori incluse în C. c. sinuatus, în timp ce alte autorități le recunosc ca o subspecie distinctă, C. C. clarionensis.

În afara dimensiunii sale mai mari,corbul comun diferă de verii săi, ciorile, prin un cioc mai mare și mai greu, și o pană în formă de coadă. Vocabularul său este foarte vast și complex. În zbor penele produc un sunet scârțâitor care a fost asemănat cu un foșnet de mătase.

Corbul comun deobicei călătorește în perechi, deși păsările tinere călătoresc în stoluri.În general, corbii sunt certăreți dar, au demonstrat că sunt extrem de devotați familiilor lor.

Unii corbi cuibăresc pe lângă șosele pentru a consuma vertebratele călcate de mașini.Alții iși construiesc cuiburile în preajma deșeurilor, pentru a se hrâni cu mâncare stricată și aruncată de om. Acest mod de hrănire a apărut de cand corbii s-au înmulțit și au ajuns să trăiască în orașe.

Cuibul corbului este mare și construit fie în vârful unor copaci bătrâni, fie pe stânci cât mai greu accesibile. Este realizat din mai multe straturi de crengi împletite, acoperite apoi cu nămol, apoi cu păr, lână și alte materiale moi. Talentul de constructor, amplitudinea ecologică și inteligența corbului determină o serie de variații în tipologia construirii cuiburilor

Strigătul său tipic este „corr-corr”, cel puțin în România (a nu se confunda cu „cra-cra” al ciorilor).

Deasemenea sunt printre singurele specii ce-și pot face singure jucării. Au fost văzute exemplare rupând crengi pentru a se juca cu semenii lor

În întreaga emisferă nordică și de-a lungul istoriei umane, corbul comun a fost un simbol puternic și un subiect popular de mitologie și folclor.

Corbii baltimori ai Ligii Naționale de Fotball au avut un corb numit „Poe” ca mascotă oficială.

  • În mitologia amerindienilor din America de Nord, corbul este eroul a nenumărate povești și mituri, de la cele legate de facerea lumii la cele eroice. Există de asemenea și o serie de triburi care consideră corbul ca strămoș sau totem, desigur în baza unor legende și mituri detaliate.
  • În mitologia scandinavă se întâlnesc de asemenea povestiri și mituri legate de corb, dar și în toate celelalte zone locuite de această pasăre.

În România, printre multele legende legate de corbi, se poate aminti legenda legată de Corvinești.

foto: Mihai Baciu

Thumbnail

Articolul anterior
Ploier auriu...

Thumbnail

Articolul următor
Pasărea ogorului...

WhatsApp Logo