Chira mică ( Sterna albifrons)

Chira mică este caracteristică zonelor umede costiere, dar și lacurilor interioare cu apă dulce, situate la o distanță de câțiva km de mare. Lungimea corpului este de 20 – 28 cm și o greutate de 45 – 60 g. Anvergură aripilor este de circa 45 – 55 cm. Este cea mai mică dintre speciile de chire. Adulții au înfățișare similară. Penajul este gri, fruntea albă, ciocul galben cu vârful negru, iar picioarele sunt galbene. Se hrănește cu pești, insecte și larvele acestora, melci și scoici.

Localizare și comportament
Este o specie prezența pe cea mai mare parte a continentului european. Pentru a se hrăni plonjează, după detectarea prăzii, de la 3 – 10 m înălțime. Planează pe loc, fluturându-și aripile în urmărirea prăzii. Este o specie monogama și teritorială. Atinge maturitatea sexuală la 3 ani. Ritualul nupțial este inițiat de mascul care aduce peste femelei. Cuibărește solitar sau în colonii mici. Cuibul este reprezentat de o depresiune superficială în sol sau nisip, unde sunt depuse ouăle. Durata medie de viață este de 12 ani. Iernează în Africa și Peninsula Arabiei.

Populație
Populația europeană este relativ mică și este cuprinsă între 35 000 – 55 000 perechi. Un declin moderat s-a manifestat în perioada anilor 1970 – 1990, ce a continuat și în perioada 1990 – 2000. Pe ansamblu populația manifestă un declin moderat. Cele mai mari efective sunt în Rusia, Italia și Franța.

Sosește din cartierele de iernare, la sfârșitul lunii aprilie. Femela depune în mod obișnuit 2 – 3 ouă, în a două parte a lunii mai și în prima parte a lunii iunie, cu o dimensiune medie de 31,5 x 23,1 mm. Incubația durează în jur de 17 – 22 de zile și este asigurată de ambii parteneri. Puii părăsesc cuibul la câteva zile după eclozare și sunt îngrijiți de adulți. Devin zburători la 19 – 20 de zile.

Amenințări și măsuri de conservare
Deranjul determinat de activitățile umane, ce duce la pierderea locurilor de cuibărit, prin urbanizarea teritoriilor caracteristice speciei, alături de inundarea cuiburilor reprezintă pericolele principale ce afectează specia. Reducerea deranjului produs de activitățile umane și construirea de platforme artificiale, pentru asigurarea de locuri sigure pentru cuibărit, sunt prioritare.

Etimologie
sterna- numele păsării în latină medieval
albuș – lat. – alb, frons – frunte

foto: Mihai Baciu