Bătăuș (Philomachus pugnax)
Bătăușul ( Philomachus pugnax ) mai este cunoscut și sub denumirile de Fluierar gulerat și Prundaras de nămol. Bătăușul este o pasăre migratoare care poate fi văzută în număr mare în perioada de pasaj, în special în luinile martie-aprilie când se întoarce din zonele de iernat ( Africa de N ) către locurile de cuibărit din N Europei. La noi poposește pe lacurile din Sudul țării și Delta Dunării care au malurile întinse și mlăștinoase doar pentru a-și reface resursele de energie necesare călătoriei către Nordul continetului . Numele de „Bătăuș” l-a dobândit datorită caracterului sau irascibil; masculii se iau la harta din orice motiv : o ramă, un petec de mal care pare mai bun sau pentru a întră în grațiile unei femele. Incaierarile sunt foarte frecvente primăvară și reprezintă manifestări nupțiale premergătoare împerecherii. Luptele sunt mai mult de fațada doarece combatanții nu se rănesc niciodată. Profesorul Simionescu, în cartea ” Fauna României”, compară lupta batausilor cu un duel al spadasinilor din perioada medievală. Tot în aceeași carte, bătăușul este prezentat că o pasăre care cuibărește la noi; probabil că este o eroare sau poate că acum 100 de ani existau perechi care cuibareau și în România.
Masculul este un pic mai mare decât femela iar în perioada împerecherii, penajul acestuia este de-a dreptul incredibil. În această perioada masculii au un guler din pene în jurul gâtului pe care îl etalează pentru a impresiona femelele. Culoarea penajului și în special a gulerului diferă de la un mascul la altul. Gulerul poate fi alb, negru, ruginiu sau o combinație a acestor culori iar ciocul și picioarele devin roșii-portocalii. Unii masculi au și niște smocuri proeminente de pene în zona urechilor. Din păcate, penajul nupțial se poate vedea foarte rar în România, în perioada de sfârșit a migrației de primăvară. Femela are un penaj brun deschis cu pete negricioase pe spate și pe aripi. Ciocul este negricios iar picioarele rozalii. Același penaj îl are și masculul în afară perioadei nupțiale iar picioarele sunt de o culoare galben-vanață. Bătăușul are o lungime de 20-30 cm, o deschidere a aripilor de 45-60 cm și o greutate de 70-230 g. Greutatea variază foarte mult mai ales în perioada migrației când consumul energetic este foarte mare. Atunci când staționează pe rutele de pasaj își pot dublă greutatea în 10-14 zile.
Bătăușul se hrănește cu viermi, insecte, larve și semințe pe care la caută în mal cu ajutorul ciocului.
Bătăușul cuibărește în zone mlăștinoase, greu accesibile pentru eventualii prădători iar cuiburile sunt făcute pe pământ, căptușite cu iarbă, bine camuflate în vegetație înalta. Masculii se împerechează de obicei cu o singură femela, însă nu participa la clocit și creșterea puilor. După împerechere, masculii se adună în stoluri mari. Femela depune 2-4 ouă pe care le cloceste timp de 20-23 de zile într-o singură serie pe an.
foto: Mihai Baciu
