Ausel sprâncenat (Regulus ignicapillus )

Poate fi întâlnit într-o varietate de habitate de pădure, de la conifere la foioase, cu precădere în pădurile de stejar și fag, dar și în parcuri.

Seamănă foarte bine cu auselul cu cap galben, dar este mai solid, cu lungimea corpului între 9 si10 cm, anvergură de 13-15 cm, masă corporală medie de 4-7 g. Părțile superioare sunt de culoare verde-oliv cu pete galbene pe umeri și două dungi albe pe aripi, în timp ce părțile inferioare sunt de culori palide. Creștetul este galben, cu o dungă neagră și centru portocaliu la masculi. Masculul are și o sprânceană albă distinctivă, cu o dungă neagră lângă. Se hrănește cu nevertebrate mici. Longevitatea în libertate este de doi ani.

Locație și comportament
Cuibărește în vestul, centrul și sudul Europei. Păsările din partea de sud a continentului nu migrează, iar cele din centru migrează spre sud-vest în zona Mediteranei, pentru a iernă. Migrația de toamna are loc în perioada septembrie-noiembrie, iar păsările revin cel mai devreme în luna februarie. Se hrănesc ziua, preiau din zbor insectele de pe frunzele arborilor, sau chiar din plasele de păianjen. Ating maturitatea sexuală la vârstă de un an. Masculul cânta pentru a-și apară teritoriul de împerechere, iar în ritualul nupțial își ridică penele de pe creștet. Perechile sunt monogame și construiesc un cuib din licheni și mușchi, ținute împreună de pânză de păianjen, suspendat de o ramură. Cuibul are formă de cupa și o intrare mică în partea de sus.

Populație
Populația cuibaritoare din Europa este foarte mare, între 3,3 și 6,7 milioane de perechi și a rămas stabilă. România găzduiește una din populațiile cheie.

Cuibărit
Cuibaritul începe în lunile aprilie-mai. Femelă cloceste 7-12 ouă cu mărimea de 14×10 mm, timp de 14-17 zile, timp în care masculul îi aduce hrană. Puii sunt hrăniți de amândoi părinții, până când părăsesc cuibul, 22-24 de zile de la eclozare. Hrănirea puilor continuă încă două săptămâni de la părăsirea cuibului. Perechile scot două rânduri de pui pe an.

Amenințări și conservare
Că și auselul cu cap galben, principala amenințare pentru această specie este vulnerabilitatea naturală la iernile geroase, dar populația își revine repede, de obicei. Declinuri pot avea loc în numărul de ausei și datorită pierderii habitatelor din pădurile de conifere, iar creșterea populației va fi condiționată de prezența pădurilor.

foto: Mihai Baciu